1 AUGUST 2014. E ziua în care am cunoscut-o pe Prinţesa Anastasia. Nu imi simţeam jumătate din corp cand anestezista mi-a intins-o să o ating. Am sarutat-o pe frunte si am privit-o scurt. Nici 10 secunde. Dar pe cât de scurt a fost momentul, pe atât de clară mi-a rămas în minte prima fotografie. N-am sa uit niciodată ochii mari şi curioşi care nu se puteau ţine deschişi şi primul gîngurit. N-a plâns şi nici nu părea revoltată. O aşteptasem o viaţa iar clipa întîlnirii mi s-a părut veşnică. Din acea secundă avea să înceapă cea mai frumoasă poveste de iubire din viaţa mea, altfel, mai altfel decât tot ce trăisem pănă atunci. Timpul s-a scurs ca dintr-o clepsidra spartă. În curînd va împlini 4 ani. Nu ştiu unde au zburat atâtea mii de secunde dar ştiu că am trăit intens fiecare clipă. Chiar şi atunci când era la gradiniţă. Pentru că nu mi-a fost uşor să învăţ de una singură să fiu mamă, pentru că nu am făcut întotdeauna ceea ce trebuie, şi pentru alte zeci de motive, am decis să deschid acest blog care imi doresc să devină un loc de unde mamicile tinere sau cele la prima experienţă să se inspire. Vă aştept cu drag să ne învăţăm unele pe altele, cum să creştem copii inteligenţi şi echilibraţi emoţional trăind în România. E sigur, o mare provocare, căci de cele mai multe ori problemele apar încă de pe patul de spital, înainte să treci fericită pragul maternităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu